Cu ocazia acestor săpături au fost descoperite numeroase „vârfuri de mână” și răzuitoare „vârfuri de suliță” lucrate din os, prin șlefuire, precum și numeroase fosile de animale nordice ca: mamutul, rinocerul Siberian, ursul (ursus spelaeus), leul, hiena peșterilor (hyaena spelaea), vulpea (canis vulpes fosilis), capra ibex, diverse rozătoare și altele.

Au fost descoperite în aceeași perioadă numeroase fragmente ceramice provenite din vase aparținând mai multor culturi materiale ca: neoliticul timpuriu, Salcuta, Cornișor, Coțofeni, Glina II - Aninoasa, prima și a doua epocă a fierului, (cultura dacică), epoca feudală și recentă. Cea mai puternică dintre toate este cultura dacică.

Au mai fost descoperite în plus, două podoabe din bronz: o sulă de aramă și o verigă din epoca bronzului (1700 - 1000 î.Hr.). Resturile fosile umane musteriene ale omului care a trăit în urmă cu peste 100.000 de ani - un craniu, un fragment de mandibulă și celelalte oase descoperite în peșteră, aparținând unei femei în vârstă de 40 - 45 ani de tip „Homo sapiens fosilis" (omul de tip actual). „Peștera Muierilor”, largă, călduroasă, lipsită de curenți, cu intrarea însorită, putea adăposti peste 200 suflete. Săpăturile au arătat că primii ocupanți au fost urșii peșterilor care își găseau aici bârlogul. În cimitirul lor s-au putut număra, numai pe podeaua peșterii, resturile scheletice a 183 urși.

Din epoca fierului (1150 - 100 ani î. Hr.) a fost descoperită în peșteră, o zăbală de cal, ceea ce indică folosirea calului ca animal de călărie. Săpăturile arheologice în anii 1957 - 1958, în fundul de căldare din spatele Cheilor Galbenului, au scos la iveală urmele cuptoarelor primitive de topit fier, a căror existență însă se pare că este mult mai recentă.

După aproape un mileniu și jumătate de lipsă de informații despre dezvoltarea în continuu a formațiunii sociale sătesti, transformată în trib dac local peste care s-a suprapus prin conlocuire elementul romanic cu toată retragerea legiunilor romane de către Aurelian (271), Baia de Fier își face apariția în istorie pe bază de documente scrise.

Elementul caracteristic al acestei intrări în istorie îl constituie faptul că această formațiune socială sătească apare de la început în conținutul documentațiilor sub numele de Băița, nume pe care continuă să-l păstreze, fără schimbare, în toate documentele secolelor XV, XVI și până la jumătatea secolului al XVII-lea - cand o găsim pentru prima dată individualizată sub numele actual de Baia de Fier.

Comuna Baia de Fier apare în documentele secolelor XV - XVI ca flind alcatuită din doua sate (Baia, Sohodolul), iar după aceea din trei sate (Baia, Sohodolul si Neagra - astazi cătunul Negreni).

Pământul pe care s-a configurat, în urmă cu multe secole, actuala comună Baia de Fier, a fost stăpanit la început în devălmășie. Dată fiind poziția de munte a acestei așezări țărănești, cu teren alcătuit mai mult din suprafețe cu fâneață naturală, plantații de pomi roditori, viță de vie și perdele de păduri naturale, deci cu mai puțin teren propice culturilor de cereale și legume, locuitorii s-au dedicat încă din străvechi timpuri ocupației de creștere a vitelor, cirezilor de cornute și turmelor de oi pășunând în devălmășie pe moșia comunei, organizată sub obște sătească.

Primul document păstrat până în prezent și care confirmă în formă scrisă existența istorică a satului Baia de Fier datează din 8 ianuarie 1480. Prin el Matei Basarab cel Tânăr, domnitorul Munteniei întărește boierului Avram Ticuci și fraților săi Bran, Radu și Pătru, stăpânirea peste 24 de sate, dobândite de ei „fie pe calea moștenirii, fie pe calea cumpărării, fie pe cale de zestre”, moșii date mai mult de domnitor Dobrei, soția lui Ticuci, pentru „căci le sunt vechi ocine” printre care este enumerat si satul Băița.

Din acest document rezultă că satul Băița apare în istorie ca sat domnesc, pe care domnul îl donează după buna lui voie, împreună cu locuitorii de pe el, diferiților lui slujitori. Locuitorii apar ca, clăcași pe moșia acestui Jupân Ticuci, boier al voievodului Basarab cel Tânăr, și timp de sute de ani după aceea, starea jalnică și condițiile economice ale locuitorilor au fost și au rămas legate de moșia care a trecut succesiv de la un boier la altul și de la aceștia la mănăstiri, fără a schimba însă și condiția juridică a locuitorilor. DocumentuI numește comuna Băița, nume care se reproduce și în documentele secolului al XVII-lea (1645), când comuna este identificată pentru prima dată sub numele de Baia de Fier.

Un alt document scris, păstrat până astăzi datează din 9 martie 1502, în care se face mențiunea despre munții care aparțineau comunei, munți care poartă și astăzi același nume (Micaia, Coasta, Borra) în timp ce alții și-au pierdut denumirea și care nu au putut fi identificați.

De-a lungul timpului despre comuna Baia de Fier se vorbește în diferite documente ale vremii prin care se fac tranzacții de terenuri și bunuri între mănăstirea Hurezu, boieri și alte funcții domnești. De asemenea masiva participare a locuitorilor comunei Baia de Fier la revoluția lui Tudor Vladimirescu este relatarea dintr-un document datat din 30 decembrie 1821.

De asemenea, în numeroase documente ale vremii se arată componenta comunei Baia de Fier ca făcând parte din plaiul Novaci, situată pe ambele maluri ale pârâului Baia de Fier (astăzi Galbenul), se limitează la est cu comuna Polovragi, la vest cu Cernădia, la sud cu Poienari, la nord se întinde până la pârâul Latorița. Comuna se compune din trei cătune: Baia, Sohodolul și Neagra, cu o suprafață de 11300 ha din care trei părți sunt ale satului și a unei părți a locuitorilor care sunt clăcași împroprietăriți. Din numărul acestor hectare, 8800 ha sunt arături, 560 ha sunt livezi, 5600 ha sunt păduri si 4600 ha sunt pășuni. Produce în medie 1920 kg porumb, 1500 kg fasole, 380 dl țuică, 12000 kg brânză, 6751 kg lână, 800 kg cânepă, 13 kg ceară, 50 stupi, etc..

„Comuna are 254 familii cu 1095 suflete, din care 208 contribuabili și 7 soldați dorobanți cu schimbul. Locuitorii posedă 1077 vite cornute, 163 cai, 4500 oi, 505 râmători, 257 capre, 50 pluguri, 60 care cu boi, 7 căruțe cu cai. Venitul comunei este de 1800 lei, iar cheltuielile de lei 1789”.- Document extras din Dicționarul Geografic al județului Gorj alcătuit de colonelul I. Vasiliu-Năsturel la 1892.

Despre participarea locuitorilor la cele două războaie mondiale se vorbește în numeroase documente scrise ale vremii.A făcut parte din cadrul raionului Novaci, regiunea Oltenia până în anul 1968 cănd s-a stabilit o nouă împărțire administrativ - teritorială, când prin Legea 2/1968 s-a comasat cu comuna Cernădia, devenind comuna Baia de Fier, fiind alcătuită din localitățile Baia de Fier si Cernădia, alcătuire care se menține și astăzi.